Nu e vorba de piesa lansată de Iris în anii ’80 (care dealtfel îmi place foarte mult), ci de cu totul altceva. Pe 22.05.2014 am participat la un eveniment găzduit de Biblioteca Centrală Universitară Cluj. Mă bucur și acum că am dat curs invitației la respectiva prelegere, sugestiv intitulată “Biblioteca gestionării timpului liber”. Ea face parte dintr-un amplu proiect ce are ca scop prezentarea zonei turistice din Transilvania; la acea dată s-a facut referire la Defileul Crișului Repede. Două lucruri mi-au reținut atenția în mod deosebit: frumusețea peisajului și multitudinea activităților ce pot fi organizate aici: rafting, kayaking, trekking, escaladă, alpinism, etc. Iar în urma vizionării filmului de prezentare, am ajuns la concluzia că e bine să le luăm pe rând și să începem cu raftingul. Drept pentru care, la începutul lunii iulie am lansat invitația de a face un alt gen de ieșire decât precedentele și am avut plăcuta surpriză să constat că mulți au dat curs propunerii mele. Rezultatul: în dimineața zilei de 02.08 ne-am îmbarcat în mașini și am pornit spre Vadu Crișului. De aici am fost preluați de microbuzele firmei de rafting și duși in amonte, de unde urma să înceapă aventura. Și a început! Înainte însă (și asta dovedește profesionalismul firmei organizatoare) am fost dotați cu echipamentul necesar și ni s-a făcut instructajul adecvat practicării acestor sporturi. Iar apoi ne-am îmbarcat în cele trei tipuri de ambarcațiuni: rafturi, trekkuri și kayace. Începutul a fost lin, apoi, pe măsură ce înaintam, eram tot mai solicitați să facem față încercărilor care ne apăreau in cale.
Nu voi descrie aici întregul traseu, însă vreau să vă împărtășesc câteva impresii trăite cu această ocazie. Eu le consider câștiguri personale ale fiecăruia dintre participanți. În primul rând educarea spiritului de echipă al tuturor celor ce vâsleau în aceeași ambarcațiune; asta în contextul în care țelurile noastre erau aceleași (de a ajunge cu bine la destinație, de a nu ne răsturna, de a ocoli sau de a trece de obstacolele ivite in cale). Apoi, frumusețea locurilor: pereți de stâncă ce se avantă drept spre cer chiar de pe malul apei, vegetația abundentă ce străjuiește alături de stânci albia Crișului și în mod deosebit, cascada de la Peștera. Acolo unde am făcut un popas mai lung în escapada noastră și unde amatorii de senzații tari au avut ocazia să plonjeze în ochiul de apă neverosimil de limpede și de rece… Nu pot încheia aceste rânduri fără să fac referire la cea mai puternică senzație trăită în această zi și anume cea resimțită când am făcut bodyrafting. Pentru aceasta nu e nevoie de nici o ambarcațiune; sub îndrumarea și supravegherea instructorilor, ajutați fiind și de vesta flotantă pe care o purtam, ne-am întins pur și simplu pe apă (ca și atunci când faci “pluta”) și ne-am lăsat duși de ea la vale. Liberi ca și Crișul! Fantastic sentiment, extraordinară trăire… Se spune că o imagine face mai mult decat 1000 de cuvinte. Dacă veți accesa categoria Foto-video veți avea posibilitatea sa fiți mai aproape de noi în această frumoasă zi.
După-amiază am ajuns cu toții la destinație, la Vadu Crișului. O imensă satisfacție se putea citi pe fețele celor prezenți la debarcarea din bărci. Pentru că am avut o zi împlinită. O zi câștigătoare și câștigată pentru fiecare dintre noi! Întrucât am reușit ca pentru câteva ore să ieșim din nou din zona de confort. Am ieșit din cadrul cotidian și am intrat într-o altă lume. Într-una în care descoperim pe zi ce trece că tot mai mulți semeni de-ai noștri își fac curaj să pașească; și că își fac timp pentru acest lucru. Acum, în urma trainingurilor susținute și a evenimentelor organizate până în prezent, am ajuns la concluzia că proiectul pe care l-am gândit cu mult timp în urmă, acela de constituire a unui club ai carui membri sunt interesați de dezvoltarea lor personală și împărtășesc aceleași valori e conturat clar, el e acum viabil.
În perioada 18.07 – 02.08.2014 am participat la cele două evenimente pe care vi le-am relatat: tabăra de supraviețuire și raftingul. În loc de concluzie… Dacă vrei să cunoști cu adevărat un om, petreceți împreună câteva zile în care să desfășurați alte activități decât cele curente. Iar dacă vrei să te cunoști cu adevărat pe tine, e cazul să fii pus în situații în care e nevoie să te autodepășești. Analiza comportamentului tău, evaluarea propriei atitudini, mândria reușitei te fac mai puternic și te motivează pentru alte provocări. Închei citându-l pe Martin Luther King: “Dacă nu poți zbura, fugi. Dacă nu poți fugi, mergi. Dacă nu poți merge, târăște-te. Orice ai face, trebuie să mergi înainte.”
Înțeleaptă idée… Haideți s-o punem în practică! Oricine dorește să pășim împreună pe acest drum, e binevenit.
Dorin Matei