În perioada 04.06 – 07.06.2015 a avut loc la Beliș, județul Cluj, a 2-a ediție a evenimentului anual “Școala de vară” desfășurat sub egida Training One.
Față de prima ediție (Borsec – 2014), la manifestarea de anul acesta s-au înregistrat câteva noutăți: numărul de participanți – 25 (față de 15 în anul precedent), durata de desfășurare – 4 zile (1zi în plus față de anul trecut), activități mai numeroase și mai diverse. Așa încât, am ales și o locație pe măsură: Pensiunea Ana și Irina din Beliș, Munții Apuseni, care s-a dovedit a fi o gazdă primitoare, la care cu siguranță ne vom reîntoarce.
Dar ca să intrăm în atmosfera acelor zile, haideți să vedem cum s-au derulat ele.
Ziua 1 Prima zi (cea de joi) a fost una de cunoaștere a participanților, de revedere pentru cei ce se știau déjà, în esență de acomodare unii cu ceilalți. Aș numi-o etapa de încălzire pentru ce avea să urmeze.
Ziua 2 A doua zi a fost bogată în activități. În cursul dimineții, Bogdan și Anișoara (instructorii noștri de dans) au început să ne învețe abecedarul valsului vienez și al tangoului argentinian, deschizându-ne porțile unei alte lumi: una în care regele și regina sunt muzica și dansul. Pe care odată ce le lași să-ți pătrunda în inimă și suflet, te aduc într-o stare imposibil de reprodus prin cuvinte. Ceva mai târziu, în jurul amiezii, Iustin ne-a arătat printr-un joc de roluri (joc de mimă) cum putem identifica emoțiile proprii și pe ale celor din jurul nostru, ca un prim pas în dezvoltarea inteligenței emoționale. După-amiaza, un alt moment a fost prezentarea de carte. Prietenul nostru, Cristi Pascal, ne-a făcut o sinteză a cărții pe care a scris-o: “Pe celălalt mal”. Întrucât în paginile ei am descoperit multe idei deosebit de valoroase, voi reveni asupra ei într-un alt editorial, dedicat exclusiv acestei cărți. Au urmat apoi jocurile pe echipe în care Casandra ne-a facut să ne punem mintea la contribuție, marele câștig fiind dezvoltarea și consolidarea spiritului de echipă.
Spre seară, pe covorul de iarbă deasă de lângă pensiunea unde eram cazați, ne-au încântat cu maiestria lor reprezentanți ai clubului de karate tradițional Seishin. Ce mi se pare remarcabil, e că la început toți cei prezenți au dat curs invitației de a lua parte la încălzire și au facut-o fără să se gândească prea mult la mobilitatea proprie sau vârstă. Au urmat tehnici specifice executate doar de practicanții de arte marțiale, iar la final am avut parte de o demonstrație de excepție a echipei vicecampioane mondiale la karate tradițional (proba enbu), sau mai simplu spus: Alin și Anca.
Ei și a venit și seara. Sincer să fiu, nu știam care vor fi reacțiile la surpriza pregătită: karaoke. Fiind un moment inedit, nu știam ce reacții va genera. Nici acum parcă nu-mi vine să cred cât de repede au cuplat mulți dintre noi cu ideea de a fi interpret vocal pentru o seară. Momentul a fost atât de bine primit și implicarea atât de mare, încât e limpede că la ediția din 2016 va fi unul dintre punctele de reper ale programului nostru. Practic calitățile vocale au contat prea puțin, ce mi s-a părut relevant e că la microfon nu era nici un moment doar un “solist”, ci se creau ad-hoc, adevărate formații de interpreți vocali, în funcție de preferințele muzicale. A fost o distracție pe cinste!
Seara a continuat cu dans și muzică. Responsabil pentru buna noastră dispoziție a fost ca de obicei maestrul nostru de ceremonii, Adrian. Un adevărat om de echipă! Omniprezent din zorii zilei și până târziu în noapte, timp de 4 zile și-a adus un aport major la starea noastră de bine fie că a fost vorba de muzică, poze, filmări sau altele.
Ziua 3 După micul dejun am pornit pe jos într-o excursie spre lacul Fântânele. Vremea deosebit de frumoasă a ținut cu noi (ca dealtfel pe întreaga durată a școlii de vară), așa că ne-am putut bucura din plin de frumusețea acestor locuri. La început am luat-o pe un drum forestier, apoi pe poteci de munte, pentru ca în final să ajungem pe malul lacului. Treptat, cu fiecare pas pe care-l făceam, prinși de buna-dispoziție a grupului, ieșeam din uniformitatea traiului cotidian, bucurându-ne de tot ce simțurile noastre puteau cuprinde. La întoarcere, o foame de lup pusese stăpânire pe noi, așa încât am răpus rapid felurile de mâncare pregătite de amabilele noastre gazde. Apoi, după o binemeritată odihnă, am reluat cursurile de dans începute cu o zi înainte.
Ei și după cină, am avut parte ca și în seara precedentă de un moment festiv. De data aceasta am asistat la un program artistic, un adevărat spectacol de tango argentinian. Parcă nu mai eram la pensiunea de pe creasta munților Apuseni ci petreceam la o milonga într-o taberna din Rosario. “De vină” pentru asta au fost dansul și dansatorii. Senzual și orgolios în același timp, tangoul e în primul rând simțire, e pasiune dezlănțuită, fără limite. Iar Bogdan și Anișoara au răspândit printre noi un parfum de eleganță pe care îl vom păstra în noi mult timp de-acum înainte.
Am încheiat o zi frumoasă cu o seară magică în acorduri de chitară, cântând la focul de tabără până târziu în noapte…
Ziua 4 Emoționantă… Fiindcă după zilele petrecute împreună, la un moment dat a venit și momentul să ne luăm rămas bun unii de la alții. Revăd și acum în minte cum fiecare făcea ce făcea dar nu se îndura să plece, mai amâna puțin momentul plecării…
Am avut bucuria să petrec zile frumoase alături de oameni deosebiți, am avut satisfacția că am ieșit iarăși cu toții din zona de confort, că ne-a mângâiat natura cu liniștea ei și că am trăit din plin efervescența serilor petrecute împreună. Pozele de la rubrica Foto-Video sunt concludente în acest sens. Închei așa cum am făcut-o și acolo:
Să ne vedem cu bine la Școala de vară din 2016!
Dorin Matei