Stau și mă gândesc acum la zilele pe care le-am petrecut săptămâna trecută alături de oameni dragi, la cea de-a IV-a ediție a școlii de vară. Și îmi vin în minte pe rând, atâtea momente memorabile trăite împreună… De fapt, e continuarea a ceea ce s-a întâmplat anul trecut, când te întrebai pe bună dreptate dacă acele clipe sunt într-adevăr reale.
Au fost reale atât atunci cât și anul acesta și ca să nu avem dubii, haideți să ne teleportăm în timp cu o săptămână în urmă; cei ce am fost la Beliș, să ne amintim cum au fost ele, iar celor ce nu au fost, să le împărtășim ce am trăit noi pe parcursul acelor zile. Așadar, vă invit să parcurgem împreună jurnalul de bord…
15.06.2017 Dacă ar fi să-i dau un nume, aș numi-o ziua bucuriei revederii. Unii nu ne mai văzuserăm de săptămâni, alții de mai bine de un an, pentru toți însă a fost ziua mult așteptată. Iar după ce ne-am astâmpărat foamea cu bucatele tradiționale de prin partea locului, am continuat cu “ora de folk”. În copilărie ascultam vrăjit cântecele de la Cenaclul Flacăra și iată că acum, aceeași magie a pus stăpanire pe noi, când, în acorduri de chitară, am ajuns să cântăm aceleași cântece de demult. Și cum ziua predase déjà ștafeta nopții ce avea să urmeze, maestrul nostru de ceremonii – Adi, a avut grijă prin muzica aleasă, să ne facă să dansăm până după miezul nopții. Nu că ar fi fost obligat cineva să o facă, dar cum puteai să renunți la o așa atmosferă și să mergi la culcare?
16.06.2017 Dimineața, după micul dejun, am vizionat fotografii făcute la școala de vară din 2016. Proiectate pe ecran, într-o prezentare însoțită de comentarii nostime, au stârnit un val de veselie generală. După aceea, echipați corespunzător, am purces la drum într-o excursie în care ghidul nostru Basel a ales o destinație cunoscută, (lacul Fântânele), însă un traseu nou, necunoscut, prin pădurea de brazi. Chiar dacă pe drum ne tot întrebam unde vom ajunge, în cele din urmă am sosit cu bine pe malul lacului. Unii dintre noi chiar au intrat în apa rece, în timp ce Alin (cine altcineva?) s-a aventurat în larg la o partidă de înot. Drumul de întoarcere a fost mai greu, fiindcă acum trebuia să urcăm, însă răsplata programată la pensiune era o după-amiază relaxantă la spa; îndeajuns de motivant, nu-i așa? Sau poate meciul de fotbal ce a urmat să fi fost mai motivant?
După cină a urmat reprezentația de karaoke, în care microfoanele de care dispuneam s-au dovedit insuficiente pentru câți doritori să cânte eram. Pentru început a fost concursul între formația constituită exclusiv din reprezentantele sexului frumos și cea formată doar din bărbați. Și pentru că nu reușeam să ajungem la o concluzie clară vis-à-vis de cine cântă mai bine, până la urmă ne-am unit cu toții forțele într-o formație mixtă care a avut succesul scontat: noi cântam, noi ne aplaudam!
Între timp seara și-a intrat în drepturi depline, iar cu ea a venit și primul spectacol, cel de dansuri populare. Acesta a reprezentat de fapt o premieră, fiindcă a fost pentru prima dată când am avut în program o reprezentație folclorică. Ioana, Alin, Lili, Andrei, Marius, Cristi, Cristina și Dodi au fost protagoniștii care au făcut ca acest moment să rămână în inimile noastre. Îmbrăcați în costume populare tradiționale, parcă tocmai coborâseră din paginile de istorie ale unui sat de munte uitat de timp. Dansurile în perechi și la final dansurile feciorești, ne-au făcut să vibrăm împreună cu ei în ritmurile trepidante pe care tălpile lor abia atingeau dușumeaua. Cel ce a închis spectacolul a fost Andrei (juniorul actualei ediții – venit împreună cu părinții), care exact în acea zi împlinea 10 ani. Fără să bănuiasca ceva, în momentul în care muzica s-a oprit, un val de confetti s-a revărsat de sus, un tort cu lumânări a ieșit la iveală chiar în fața lui și o șampanie (pentru copii, evident) și-a făcut apariția în același timp. Copilul a fost atât de surprins de tot ce s-a întamplat în doar câteva secunde, încât a început să plângă. Și după el, mama. Și după mama, tata. Și după aceea noi, cei de pe margine… A fost cel mai emoționant moment de la toate edițiile desfășurate până acum. Dar au fost lacrimi de bucurie și pot spune că niciodată nu am mai văzut până atunci ca atâția oameni să verse împreună lacrimi de bucurie. De bucuria pe care i-am făcut-o cu toții lui Andrei…
Mai apoi, după ce ne-am revenit, am dat curs invitației dansatorilor, care ne-au chemat să jucăm împreună cu ei. Așa încât, am devenit și noi artiști într-o seară atât de frumoasă. Mai târziu, Adi a făcut încet-încet trecerea și spre alte genuri de muzică, care ne-au ținut treji până târziu în noapte.
17.06.2017 Ziua cursurilor Fiind totuși la școală, “Școala altfel” pentru adulți, a venit și ziua destinată învățării unor lucruri noi, ziua în care să ne dezvoltăm și alte abilități. Așa încât, dimineața am participat la un training de comunicare având ca și subiect: “Cum să înțelegem ce vor femeile/bărbații și cum să le oferim ceea ce își doresc”. De data aceasta nu a fost abordat (ca și anul trecut) limbajul corpului, ci limbajul verbal, cu tehnicile de comunicare aferente. Am avut cu această ocazie explicația faptului pentru care barbații comunică într-un fel, iar femeile într-un cu totul alt fel. Sugestiile primite pentru îmbunătățirea comunicării dintre sexe, au facut din acest curs unul extrem de interactiv, în care la final bărbații au avut inițiativa să întindă împăciuitor mâna femeilor, pentru o înțelegere deplină de acum înainte.
Au urmat apoi cursurile de dans. Primele două au fost susținute de Luci – care în 2016 ne-a încântat pe toți cu showul de dans latino. Firește că unul dintre cursuri a fost de latino – merengue. Însă bineînțeles că a mai reușit să ne surprindă o dată învățându-ne și un dans cu totul diferit, fiindcă ne-a predat unul ce are origini angoleze: semba. La prima vedere era dificil, însă cum Luci reușește să facă ca orice dans să pară ușor, până la urmă am avut satisfacția că putem să-l ducem la bun sfarșit și asta după maxim o oră. După-amiază, workshopul de dans a continuat, însă cu un alt instructor și cu un alt gen de mișcări, cele aparținând dansului oriental. A fost de fapt o altă noutate la școala de vară. Iar Alya – excelentă dansatoare, a reușit să ne țină în priză atât pe bărbați cât și pe femei într-un fel aparte. Ea ne-a învățat inițial cum să descompunem pe bucăți fiecare mișcare a corpului nostru și apoi cum să le reunim într-o mișcare continuă care curge precum apa. Prima ei prezență în mijlocul nostru a fost foarte apreciată.
Noaptea showurilor Și desigur a venit și seara de sâmbătă. Una specială din mai multe motive. În primul rând, fiindcă pentru prima dată am avut 4 showuri diferite într-o singură seară.
În primul dintre ele, la ora 21.00 ne-au desfătat simțurile vechii noștrii prieteni Bogdan și Anișoara; și au facut-o așa cum știu ei cel mai bine: în pași de tango argentinian. Au dansat cu aceeași delicatețe pe care le-o cunoaștem, iar la final, le-am mulțumit prin aplauzele noastre pentru felul în care ne-au făcut să ne simțim încă de la prima noastră ediție. Chiar înainte de ora 22.00 sala s-a cufundat într-o beznă totală. După ce ne-am acomodat cu întunericul, am întrezărit la capatul ei două aripi uriașe care pulsau într-o mișcare aproape imperceptibilă, pentru ca într-o fracțiune de secundă ele să se lumineze și vulcanul să erupă: Alya își începuse spectacolul. L-a continuat cu aceeași energie cu care ne-a alimentat și pe noi, terminând-ul în trombă. Ora 23.00 ne-a adus showul de dans latino cu Luci și Ioana. Pe ritmuri de salsa viața e mai frumoasă – știam déjà asta – însă ei ne-au demonstrat acest lucru și în vârful munților Apuseni. Pași de dans într-o armonie perfectă cu muzica, mișcări senzuale duse până la contopirea unuia cu celălalt ne-au facut să ne simțim ca pe plajele caraibiene. Ora 23.05 În pauza dintre două piese, Luci se îndreaptă spre public invitând o altă Ioana la dans și se declanșează magia… ca la un semnal, alte trei perechi se ridică și se așează în cerc… e rueda de casino. Un dans cubanez care se dansează tot în ritm de salsa, dar care implică mai multe perechi ce execută sincron aceleași mișcări. Entuziasmul salseroșilor – Luci, Ioana, Mirela, Lili, Cristina, Marius, Cristi si Dorin a fost molipsitor pentru toată lumea și nici nu putea fi altfel într-un moment atât de efervescent. A fost așadar o altă surpriză, cea mai neașteptată, fiindcă nici nu apărea în program. Tiptil-tiptil s-a apropiat și ora 24.00, care chiar a venit pe piesa Stand up for the champions, așa încât am declanșat numărătoarea inversă urmată de o ploaie de papelitos ce a inundat încăperea în care ne aflam. Dopurile de șampanie aproape că au zburat singure din sticle și firește că am început să cântăm “La mulți ani” – doar era revelionul nostru, al celor de la școala de vară!
18.06.2017 Și nu puteam să începem “noul an” fără să mai facem o surpriză, de aceasta dată lui Anca – a carei zi de naștere e exact în 18 iunie. Am ciocnit cu toții un pahar de șampanie și petrecerea a continuat în noapte…
După un somn mai lung ca de obicei, ne-am întâlnit a doua zi surâzători la micul dejun. La amiază a urmat ceremonia de încheiere, în care, emoțiile ne-au mai copleșit o dată. Și era normal să se întâmple așa. Fiindcă au fost zile care ne-au umplut sufletul de frumos și ne părea rău că au trecut atât de repede. Au fost activități pe care nu le facem în mod obișnuit, dar în care am dat tot ce am avut mai bun în noi. Au fost zile în care ne-am dat voie să ieșim din caruselul zilnic în care suntem angrenați, lăsând deoparte targete, termene limită, agenda cu întâlnirile programate sau cu planurile de acțiune și am văzut că se poate trăi și altfel. La categoria Foto-video găsiți fotografii făcute acolo. Fiecare dintre noi ne-am făcut un cadou pe care cu siguranță îl meritam. Cadoul a fost chiar prezența noastră într-o oază liniștită ziua, efervescentă seara, așa încât, oricine a putut găsi aici ceea ce avea nevoie. Însă cel mai important, consider faptul că noi am creat an de an această oază! Și pentru asta, am doar două cuvinte pe care vreau să le spun celor ce au venit la școala noastră de vară: vă mulțumesc.
Să ne vedem cu bine la Școala de vară din 2018! Dorin Matei