La mijlocul lunii iunie a avut loc în perioada 14 – 16.06.2024 cea de-a VIII-a ediție a Școlii de vară. Locația – Colibița, pensiunea Izvorul Zânelor, care ne-a fost gazdă ospitalieră la fel ca și anul trecut. Însă ce a făcut diferența față de 2023, a fost vremea foarte bună – cer senin și mult soare – care ne-a ajutat să petrecem mult timp în aer liber și să avem activități mai diversificate. Așadar am pornit cu un mare plus față de anul precedent, în care a plouat aproape non-stop pe parcursul întreagii noastre șederi acolo. Dar haideți să ne aducem aminte și să răsfoim un pic filele pe care le-am scris împreună în acest început de vară toridă…
În prima zi, după ce am ajuns și ne-am cazat, ne-am revigorat cu o sesiune de dans, urmată nu peste mult timp de masa de seară. Iar la finalul ei, a devenit deja un obicei ca, acompaniat de muzică și artificii, să-și facă apariția tortul cu care noi sărbătorim un pic mai târziu ziua copilului. Ziua celor mai tineri dintre noi și a copiilor din noi…
Ei și după cuvântul de deschidere, a venit prima mare provocare: concursul de karaoke pe formații. A fost o premieră, fiindcă dacă la alte ediții fredonam cu toții împreună cântecele noastre preferate, de data aceasta lucrurile s-au desfășurat altfel. Ca la o competiție, cu un regulament clar, cu formații care și-au ales dinainte piesele cu care urmau să impresioneze publicul și juriul! Fiindcă da, de data aceasta am avut și jurați care au evaluat pe rând fiecare prestație. Evident că și publicul, adică noi, ceilalți, apreciam prin notele acordate fiecare formație. Gheața a fost spartă de cei care au arătat că s-au pregătit cel mai bine pentru acest moment, Simona și Ovidiu, iar reprezentația lor a fost cu adevărat excepțională. Calificativele acordate – 10 pe linie – nu au făcut decât să întărească acest lucru. Cvartetul de fete – Cristina&Ioana&Ramona&Ioana a fost o apariție fulminantă pe scenă atât prin interpretare, cât și prin energia molipsitoare pe care ne-au transmis-o. Iar cireașa de pe tort a venit în momentul în care chiar membrii juriului au fost chemați să iasă în față pentru a ne impresiona cu prezența lor scenică. Iar Luci și Doru au făcut din acest moment, unul de referință al primei zile. Programul de seară a continuat apoi cu largul concurs al lui Adi, care prin muzica aleasă și ambientul pe care l-a creat, ne-a făcut să ne simțim atât de bine…
A doua zi dimineață, după micul dejun, am pornit în drumeție spre un loc de o frumusețe fără egal: Tăul Zânelor. Prima dată pe drumul forestier și apoi prin pădure, am început să urcăm pe malul pârâiașului care și-a săpat albia la umbra brazilor. Am avut de depășit și câteva hopuri, pe care le-am trecut împreună în echipă, ținându-ne de mâini, acoperind ochiurile mai adânci de apă cu crengi pe care pășeam cu atenție, făcând echilibristică pe trunchiuri de copaci, până ce am ajuns la destinație. Tăul Zânelor e un ochi de apă, un lac mai mic înconjurat din 3 părți de pădurea de brazi și pe partea rămasă, de o pășune întinsă, unde ne-am și oprit. Ai impresia că muntele împădurit se ridică direct din apă și se înalță drept spre cer. Întinsul luciului de apă se îngemănează neverosimil de frumos cu verdele din jur și cu albastrul cerului. Iar de sus, soarele ne mângâia cu razele lui calde. E locul ideal unde poți să asculți liniștea…
Pe drumul de întoarcere am simțit că ne cuprinde foamea, dar gazdele noastre de la pensiune erau deja pregătite pentru a ne-o astâmpăra. Mâncăruri foarte bune, cu care ne-am delectat din plin papilele gustative în cele trei zile petrecute la Izvorul Zânelor. Și după o binemeritată odihnă, ne-am revenit la cursul de dans latino, în care, pe ritmuri caraibiene am învățat și o coregrafie – că doar eram la școală, dar la una de vară!
Ei și după cină a urmat marea petrecere de sâmbătă seara. Au deschis-o doi vechi prieteni ai noștri, Cristina și Cristi. Pe muzică populară, ne-au purtat în mai multe zone ale țării, prin jocul lor curat, izvorât din rădăcinile noastre strămoșești. Și atunci când abia ne mai țineam să nu intrăm și noi să jucăm, asta am și făcut, am încins cu toții o horă mare, urmată apoi de altele… A urmat apoi o surpriză. Fiindcă Matei, la doar 15 ani, a venit cu un moment în premieră pentru Școala de vară, o reprezentație de breakdance. Care a fost gustată și apreciată de noi toți. A fost ceva inedit față de ce am avut până acum, a fost ceva deosebit! Însă continuarea n-a mai fost deloc o surpriză, fiindcă cei ce au urmat sunt – la fel ca și Cristi & Cristina, veterani ai grupului nostru. Mișcări lascive de bachata, urmate de mlădieri unduioase pe ritmuri de tango, iar la final o salsa cubana și una LA, care ne-a adus la extaz. Evident că au fost cei ce ne încântă de atâția ani, cei ce ne fac să tresăltăm de emoție de fiecare dată când încep să danseze, Luci și Ioana.
Și ca și cum nu era de ajuns, a urmat coregrafia de dans sincron pe care am pregătit-o. Pe “Taxi” și “Mueve la colita” puseul nostru de energie a atins cote paroxistice, momentul ideal pentru a sărbători revelionul nostru, al celei de-a VIII-a ediții a Școlii de vară pe deja consacrata “Stand up for the champions”. Valurile de confetti care s-au revărsat peste noi, odată ajunse pe parchet s-au transformat într-un derdeluș pe care cel mai exploziv dansator al nostru, Marius, s-a întrecut în acrobații. Dar pentru că pulsul și tensiunea o luaseră razna, ca să ne revenim, am adus chitara și am început să cântăm pe muzica care ne desfată într-un mod aparte simțurile, muzica folk. Am cântat împreună, sub privirea blândă a stelelor și a lunii care savurau și ele în liniște acordurile corzilor abia atinse și momentul nostru de bucurie, până târziu, foarte târziu…
Duminică dimineața am coborât la masă mai greu ca de obicei, cum se întâmplă după o noapte lungă. După un mic dejun copios a urmat sesiunea de poze și momentul festiv de decernare a diplomelor participanților. Îmbrățișările căduroase, cuvintele venite din inimă – ne-au umplut tuturor sufletul de bucurie. Pozele de la rubrica Foto-video exprimă cel mai bine cum a fost și cum ne-am simțit în acele zile. Așa că, după aceea, preț de câteva ore, toți cei ce am fost acolo nu ne-am dorit altceva decât să mai vorbim unii cu alții, să fim aproape, să facem planuri pentru ce va mai urma. Și oare ce va urma?
Răspunsul îl știți deja: “Să ne vedem cu bine la Școala de vară 2025!”
Dorin Matei